Traducere de Octavian Cocoş
O! Dac-ai fi în întregime-al tău,
Dar nu eşti, dragul meu, cât timp trăieşti;
De-acel sfârșit să te gătești mereu
Și-al tău chip drag cuiva să-l dăruiești;
Căci dacă şarmul tău luat cu împrumut
Nu-l vei fructifica, o să devii
Un suflet singur, când ai dispărut,
În loc într-un urmaş frumos să fii.
Căci cine-ar vrea căminul ruinat,
Când e cinstit de orice gospodar,
Ce-l vrea de vântul iernii apărat,
Ca şi de gerul veşnic, funerar?
Numai risipitorii. Dar cum ştii
De tatăl tău, şi fiul tău va şti.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.